- clenci
- s. n., pl. clénciuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
clenci
Look at other dictionaries:
clenci — CLENCI, clenciuri, s.n. (pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcaţii tăiate parţial se pot agăţa unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor cerbului. 3. fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.… … Dicționar Român
clanţă — CLÁNŢĂ, clanţe, s.f. 1. Mâner metalic montat la broasca uşii sau a porţii, care prin apăsare, face să funcţioneze mecanismul de închidere şi de deschidere al acestora; clampă. 2. fig. (peior. şi fam.) Gură. ♢ expr. A( i) da cu clanţa = a vorbi… … Dicționar Român
clenciuros — CLENCIUR//ÓS clenciurosoásă (clenciurosóşi, clenciurosoáse) Care are clenciuri; cu clenciuri. [Sil. ciu ros] /clenci + suf. clenciurosos Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
clocimp — clocímp, clocímpuri, s.n. (reg.) 1. restul unei ramuri tăiate de lângă tulpină; clenci. 2. restul de la cocenii de porumb tăiaţi, rămas la pământ; cocălău, cocean, ciocan, cioclej, tulean. 3. cui de lemn. 4. lemnul pe care stă vârtelniţă; popici … Dicționar Român
colugă — colúgă s.f. (reg.) partea unei crengi tăiate lăsate lângă tulpină; cloambă, clenci. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR colúgă ( gi), s.f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka ghimpe . Trimis de blaurb … Dicționar Român
ichiu — ichíu, ichíuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arşice) arşic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arşice în timpul jocului; soalbă, ţap. 2. (fig.) coardă. 3. (fig.) clenci, greutate. Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… … Dicționar Român
vreasc — VREASC, vreascuri, s.n. Creangă, ramură uscată şi desprinsă de pe copac. [var.: vréscur s.n.] – Din sl. chvrastŭ. Trimis de ana zecheru, 27.03.2004. Sursa: DEX 98 VREASC s. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. şi reg.) târş … Dicționar Român
